Sofia 11

Sta in fata mea si fumeaza ca o locomotiva; e mult prea imbatranita si are ochii obositi. Ultima oara cand am vazut-o, adica acum 3 ani, terminase clasa a12a si voia sa faca o facultate. Acum eu sunt clasa a12a, iar ea anul 3, stam fata in fata la o masa mai obscura dintr-o cafenea draguta, dar cam prea pompoasa pentru gustul meu. I-am povestit despre nebunia cu profesorul de istorie, cu tatal meu si tot neamul de indivizi care s-au perindat prin viata mea. I-am povestit si despre tipul care m-a incurajat sa-mi public versurile si picturile, individ de mult plecat cu o bursa prin Franta.
"Cam multe pentru varsta pe care o aveai atunci...saipse nu?"
"Da. Oricum trece repede timpul, macar stiu ca am sa mor cu gandul ca le-am incercat pe toate."
Rade un pic in coltul gurii si mai trage un fum. Avea mucul tigarii insagerat de ruj. Respira greu si cetos si-mi zice:
"Stii cum se zice ca nu e bine sa te grabesti si toate la timpul lor. Teoretic asa e, dar practic e ca si cum ai forta un om din secolul 21 sa traiasca fara tehnologie intr-o lume alimentata doar de tehnologie. E imposibil ca tu la 16 ani sa ai aceleasi preocupari ca ale mamei tale la aceeasi varsta."
"Exact." Ma fascinau ochii ei murdari si obositi, nu o oboseala de aia incercanata, ci una psihica.
"Si la ce facultate vrei sa te duci?"
"Poi nu cred ca vreau sa ma duc la facultate. Mi se pare ca pierd timp aiurea si as vrea sa ma focusez mai mult pe scris si pictat. Mi-a deschis taica-miu si un atelier acasa." Eram asa fericita cand le ziceam oamenilor de atelierul meu personal, ma simteam ca un pusti care se lauda ca tatal lui are pistol adevarat.
"Scumpo, te-as pocni acum daca nu ar fi atata lume in jur."
Ridic din sprancene contrariata.
"Analizeaza un pic situatia: cati poeti si pictori contemporani cunosti tu?"
Ce-i drept stiu vreo cativa, dar raspunsul meu nu o multumeste.
"Ei bine, eu nu am auzit de niciunul dintre ei si sunt sigura ca nu sunt doar eu in situatia asta. Si inca o intrebare: astia isi castiga banii doar din arta? Nu. Stiu ca e prea cliseic si tipizat si toate cele, dar o facultatea trebuie. Si ma enervez si mai tare cand stiu ca tu nu ai probleme cum avut eu gen bani din sula si medie prea mica pentru buget, intelegi? N-ai idee cate  pule a trebuit sa sug si cate cururi fine au trebuit pupate ca sa ma vad inscrisa. Ca sa nu mai zic de cazare si toate cele."
Ma simt un pic aiurea, trebuie sa recunosc. Are dreptate si acum constientizez cat m-am schimbat in ultimii doi ani. L-am tolerat pe taica-miu pana la urma dar nu fara santaje, iar acum sunt cocolosita si de mama si de el, imi fac orice moft.
"Ei, nu te supara pe mine acum, dar trebuia sa te trezeasca cineva la realitate si cine altcineva decat prietena ta cea mai buna?" si-mi zambeste asa de cald ca m-a busit plansul. Nu plang de vinovatie, nici de durere, plag de ciuda si dor. In ultimii doi ani m-am invartit in niste cercuri de artisti penali si de pizde doldora de bani. M-am sters sau mai bine spus mi-am condensat tot ce aveam bun intr-un buzunar de carne, laudele lor de cacat ma faceau sa pocnesc de mandrie si binete, diplomele si titlurile acordate ma umflau si mai tare, ma mir cum de inca nu am pocnit. Ajungeam acasa si-mi varsam frustrarile pe panza, ma spovedeam unei tesaturi in loc sa ma spovedesc lumii, sa-mi etalez scarba ce i-o port, profitand de ea pana ma durea trupul de prea multa placere si vomam; vomam pe gura sau pe pizda, vomam gesturi sau cuvinte, vomam pe viata si o inveninam.
"Dintr-o data mi s-a facut scarba de mine."
Ma strange in brate si tace. Miroase bine a parfum scump, dar inca mai foloseste Head 'n shoulders. Imi trec prin minte flashuri cu noi jucandu-ne sau stand nopti intregi si palavragind non-sensuri.
"Hai intr-un club diseara sa ne facem muci. Am o gramada de bani la mine si nu numai." si ma ispiteste ridicand din sprancena si zambind strengareste.
"Nu pot refuza o asemenea oferta, domnisoara!" O iau de mana si ne ridicam sa platim nota apoi ne urcam in masina si fugim la mine acasa sa ne echipam.