4,3,2,1.

Viata consta din ceea ce un om gandeste toata ziua, asta zice un poet american, ceea ce inseamna ca viata mea e un zid format din cifre si comenzi, tigaricafeasidor. Ce cliseica sunt.
Am ajuns dependenta de ele, ca alte zeci de milioane de indivizi, toti ne scaldam in aceeasi mare de cafea cu lapte. Lavazza daca se poate.
Mi-e dor de ignoranta de la 15-16 ani, mi-e dor sa-ti mangai catifeaua dintre gene, sa-ti iubesc imperfectiunea statuara, acum iti curge matreata din gura cand vorbesti, ti s-a coagulat sperma pe teava. Ma lasi rece uneori, mai ales atunci cand te stergi la cur cu rumegatura mea psihologica. Ne aplatizam reciproc, dar mai ales tu, ma stalcesti ca o guma pe asfalt. Ignoranta si moliciunea ta ma dor, imi torn spirt pe rani deschise.
Tot ce fac acuma e sa ma agat de trecut si sa muncesc pentru oamenii din visele mele.


E septembrie 21, e miercuri, beau un ceai de papadie si hibiscus si butonez.  Mi-e frig la picioare.